Şomajul de lungă durată sau şomajul de excludere - ILIE TIBERIU

1. Argumentul lucrării

2. Problemele analizate şi definirea conceptelor

3. Ipotezele de lucru

4. Elemente metodologice

a. grupul ţintă

b. instrumentele de lucru

c. eşantionarea

d. verificarea şi aplicarea instrumentelor de lucru

e. culegerea datelor

5. Prelucrarea datelor şi interpretarea rezultatelor obţinute

6. Concluzii şi recomandări

7. Anexe

8. Bibliografie

1. Argumentul lucrării

Dacă nu ar exista probleme, dacă nu ar exista situaţii dificile sau chiar disperate, dacă nu ar exista nevoia de comunicare, de informare şi de autodezvoltare, dacă, în sfârşit, nu ar exista necesitatea fiecăruia dintre noi de a presta o muncă în folosul nostru şi al comunităţii, ei bine, dacă toate acestea nu ar exista, atunci nici această lucrare nu ar fi luat fiinţă.

Membrii colectivului de redactare a acestei lucrări (Ilie Tiberiu, Tociu Vasilica, Petcu Cristina, Galer Traian), fiind salariaţi ai Agenţiei Judeţene pentru Ocupare şi Formare Profesională Buzău, au venit în contact direct, de-a lungul anilor de activitate în agenţie, cu situaţiile descrise mai sus şi au simţit nevoia de a încerca, în limitele pardonabilului, să găsească un răspuns acelor întrebări ce se fac simţite din partea clienţilor agenţiei, întrebări care de cele mai multe ori au la bază diverse probleme generate de sindromul numit şomaj. Răspunsul pe care noi dorim să-l dăm clienţilor noştri are la bază suportul moral şi logistic pe care îl pot oferi informarea, orientarea şi consilierea privind cariera.

Totuşi, vrem să arătăm că această lucrare îşi are argumentul, justificarea şi logica în evoluţia în timp a serviciilor şi priorităţilor în cadrul organizat al instituţiei noastre. Iată pe scurt cum au evoluat lucrurile.

Între 1990 şi 1993 activităţile derulate de Oficiul Forţei de Muncă şi Şomaj vizau în principal înregistrarea şi plata şomerilor, în condiţiile existenţei unui personal puţin numeros şi nepregătit să facă faţă avalanşei de cereri şi probleme. În anii care au urmat, 1994 - 1998, OFMS a adaptat şi dezvoltat unele servicii menite să satisfacă nevoia clienţilor de integrare profesională. Aceste servicii sunt: cursuri de calificare, recalificare şi perfecţionare, medierea muncii, bursa forţei de muncă. Au existat şi programe finanţate de Uniunea Europeană prin programul Phare în care s-a încercat îmbunătăţirea serviciilor de plasare şi calificare.

În 1999, la 1 ianuarie, a luat fiinţă AJOFP, instituţie care înlocuieşte OFMS la nivel judeţean. Prioritare pentru noua instituţie au devenit activităţile specifice, active pentru ocuparea şi formarea forţei de muncă neocupate. Aceste activităţi sunt reunite în aşa-numitele măsuri active de combatere a şomajului (numite în continuare măsuri active), despre care vom scrie detaliat în cap.2. De reţinut este că printre cele mai importante servicii cuprinse în măsurile active sunt cele de informare, orientare şi consiliere privind cariera.

Până la momentul 1999 s-a evidenţiat nevoia de a se dezvolta aceste servicii de măsuri active pentru a putea oferi clienţilor agenţiei un sprijin real şi un răspuns la problemele lor. S-a constatat, de-a lungul anilor, că ceea ce le lipseşte de cele mai multe ori celor deveniţi şomeri sunt informaţia, motivaţia psihologică de a căuta un loc de muncă şi persoana cu care să se sfătuiască în privinţa / momentul luării unei decizii. Clienţii noştri se simt dezorientaţi şi părăsiţi, au o mulţime de probleme şi o mulţime de nevoi:

• fiecare simte nevoia obţinerii unor informaţii despre piaţa muncii şi de orientare prin multitudinea de schimbări rapide;
• fiecare simte nevoia de a comunica, de a-şi spune problemele, de a fi ascultat şi înţeles;
• fiecare simte nevoia ca statul să se implice într-un mod activ şi direct în rezolvarea problemelor lor (mai ales cei disponibilizaţi colectiv);
• fiecare simte nevoia să fie ajutat să-şi rezolve problemele şi să aibă colaboratori, parteneri în acest sens;
• răzbate dinspre aceşti clienţi nevoia lor de a se adapta şi de a fi educaţi pentru adaptarea la noile condiţii impuse de piaţa muncii şi economia liberală;
• răzbate dinspre societate şi economie nevoia de a corela cât mai eficient şi mai rapid, din punct de vedere social şi economic, oferta şi cererea de forţă de muncă.

2. Problemele analizate şi definirea conceptelor folosite

Lucrarea de faţă va fi structurată în 4 module paralele, în funcţie de subiectul tratat de fiecare dintre membrii colectivului de redactare. Aceste 4 subiecte sunt:

A. Şomajul de lungă durată sau şomajul de excludere - Ilie Tiberiu

B. Şomajul în rândul absolvenţilor de şcoli speciale - Petcu Cristina

C. Şomajul în rândul persoanelor cu calificări fără căutare - Tociu Vasilica

D. Şomajul persoanelor adulte - Galer Traian

Fiecare capitol al lucrării va fi deci alcătuit din 4 module identice ca structură, dar diferite din punct de vedere al conţinutului.

In cele ce urmeaza, va fi prezentat primul capitol al acestei lucrari).
 

A. Şomajul de lungă durată sau şomajul de excludere - ILIE TIBERIU

În Constituţia României (art. 38, alin. 1) este garantat dreptul la muncă pentru fiecare cetăţean. Această premisă ne face să ne gândim că fiecare cetăţean major şi apt de muncă va presta un serviciu în folos propriu şi în folosul comunităţii.

Realitatea existentă actualmente pe piaţa forţei de muncă ne arată însă că sunt şi cazuri în care garantarea unui drept nu este şi garanţia exercitării lui. Impactul pe care şomajul îl are asupra multor cetăţeni ar fi un lucru normal dacă nu ar fi anormal. Ar fi o situaţie normală dacă persoana afectată de şomaj ar “staţiona” o perioadă foarte scurtă (mai puţin de o lună) în această stare, perioadă urmată de reintegrarea pe piaţa muncii într-un loc de muncă stabil.

Şomajul, recunoscut oficial, a apărut în România în 1990 şi a devenit astăzi un subiect obişnuit. Principala cauză a şomajului în România o reprezintă restructurarea economiei naţionale, iar efectele acestei restructurări au determinat apariţia unor probleme specifice socio-economice. Una dintre aceste probleme este, după cum am spus, apariţia unor situaţii delicate în viaţa unor persoane, situaţii determinate de pierderea locului de muncă şi/sau neputinţa de a ăsi un loc de muncă disponibil şi corespunzător un timp mi îndelungat.

Dacă perioada de şomaj depăşeşte 12 luni consecutiv, ajungem la problema pe care mi-am propus să o analizez, aceea a şomajului de lună durată sau şomajul de excludere.

De cele mai multe ori, o persoană rămasă fără loc de muncă trece prin momente de şoc emoţional, momente ce pot fi depăşite dacă acea persoană găseşte într-un timp relativ scurt un nou loc de muncă permanent. Însă există numeroase cazuri în care persoanele afectate de şomaj, din diverse motive, nu reuşesc să-şi găsească un alt loc de muncă şi nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii o perioadă mai mare de un an. Între aceste persoane există o categorie aparte formată din tineri absolvenţi de studii medii sau superioare care nu au avut niciodată un loc de muncă şi care nu au reuşit, la un an de la absolvire, să găsească un loc de muncă sau, în unele cazuri, să urmeze o formă superioară de învăţământ.

Aceste persoane se află în ceea ce se numeşte şomaj de lungă durată sau de excludere. Pentru cei aflaţi în această situaţie problema este că, odată cu prelungirea perioadei de inactivitate profesională (neocupare) ei îşi pierd din abilităţi şi din obişnuinţa de a respecta un proram de lucru, devin tot mai neliniştiţi, sumele de bani primite sunt tot mai mici şi problemele tot mai multe, iar şansele de a găsi un loc de muncă devin tot mai scăzute... Şi numărul acestor persoane este foarte mare.

Este oare posibil să reintegrăm profesional aceşti şomeri? Sau se realizează o ruptură între această parte a populaţiei active şi sistemul economic? Aceşti şomeri aparţin unei cateegorii aparte, caracterizată de probleme specifice (subcalificare, dificultăţi de adaptare socială, vârstă) sau motivele excluderii lor profesionale trebuiesc căutate în logica funcţionării economiei şi a pieţei muncii ? Trebuie ei să fie sprijiniţi individual, în funcţie de trăsăturile propriilor personalităţi, sau vom lăsa timpul să le rezolve pe toate?

Acestea sunt doar câteva din întrebările la care îmi propun să răspund aici. Şi acest lucru este impus de creşterea numărului acestor persoane şi de faptul că, de cele mai multe ori, perioada de excludere se prelungeşte dincolo de perioada legală de acordare a protecţiei sociale din punct de vedere financiar. Aceste persoane intră în ceea ce se numeşte şomajul ascuns sau rezerva mută, ce cuprinde persoane fără loc de muncă ce nu se mai află în evidenţa AJOFP. Acestea devin cazuri disperate, devin probleme sociale care ne interesează pe toţi.

În ceea ce priveşte cauzele datorită cărora aceste persoane se află în şomaj de excludere, se pot evidenţia câteva situaţii:

• tineri absolvenţi, în special din mediul rural, care nu au reuşit să găsească un loc de muncă datorită lipsei de calificare sau experienţă profesională;
• femei care au întrerupt lucrul pentru îngrijirea copilului şi al căror loc de muncă a fost desfiinţat;
• persoane adulte care nu au acces la majoritatea locurilor de muncă datorită condiţiilor de vârstă impuse de angajatori;
• persoane a căror calificare nu mai are căutare de mult timp pe piaţa forţei de muncă;
• persoane care au încercat diverse locuri de muncă pe care nu le-au putut ocupa sau păstra;
• cel mai des întâlnit caz: persoane al căror loc de muncă a fost desfiinţat, au primit pentru acest lucru salarii compensatorii şi ajung cu timpul într-o stare de confuzie şi lene socială;
• alte situaţii deosebite (probleme de sănătate, de familie, preocupări colaterale).

Rezumând ceea ce am scris până acum, lucrarea se axează pe analiza problemelor acelor şomeri aflaţi în situaţie de excludere, probleme legate de informarea şi orientarea profesională, motivare pentru reintegrare pe piaţa muncii, instruire.

Vom defini în continuare principalele concepte utilizate în definirea problemelor analizate.

Forţa de muncă reprezintă capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice şi intelectuale, datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale sau să participe la o activitate socială utilă.

Cererea de loc de muncă (sau oferta de forţă de muncă) este solicitarea de loc de muncă făcută de deţinătorii forţei de muncă.

Oferta de loc de muncă (sau cererea de forţă de muncă) corespunde numărului de locuri de muncă vacante.

Piaţa muncii sau piaţa forţei de muncă poate fi definită ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi negociază în mod liber cererea de loc de muncă şi oferta de loc de muncă.

Populaţia în vârstă de muncă reprezintă populaţia civilă cuprinsă între 16 ani şi vârsta de pensionare.

Populaţia activă reprezintă totalitatea persoanelor care participă la procesul muncii, desfăşurând o activitate profesională, dar şi a persoanelor în vârstă de muncă ce doresc să muncească şi sunt disponibile pentru a fi încadrate în muncă.

Populaţia activă ocupată reprezintă totalitatea persoanelor care dispun de un loc de muncă ce le permite exercitarea unei activităţi economico-sociale aducătoare de venit.

Diferenţa dintre populaţia activă şi populaţia activă ocupată defineşte numărul de şomeri. Şomerii sunt persoane apte de muncă având între 16 (18) ani şi vârsta de pensionare şi care în cursul unei perioade de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au loc de muncă;

- caută un loc de muncă;

- sunt disponibile să înceapă imediat lucrul.

Măsuri active de combatere a şomajului sau măsuri active reprezintă programe destinate protecţiei sociale a şomerilor ce stimuleză prin diverse aspecte angajarea persoanelor fără ocupaţie în locuri de muncă vacante sau în locuri de muncă nou create.

Cercetarea are ca obiectiv identificarea problemelor generate de şomajul de lungă durată şi, ulterior, stabilirea modalităţilor de intervenţie în rezolvarea acestor probleme din perspectiva informării şi consilierii privind cariera.

Cercetarea are un caracter prospectiv, practic şi explicativ, fiind necesară pentru şomerii de lungă durată, pentru consilierea privind cariera şi pentr activitatea AJOFP.

3. Ipotezele de lucru

Pentru a atinge scopul acestei cercetări, am formulat o serie de ipoteze care urmează a fi verificate în practică, pe teren. Numai acest set de ipoteze clare ne va permite să formulăm întrebări clare şi să construim instrumente de lucru adecvate obiectivelor urmărite. Aceste ipoteze sunt în număr de 5:

1. Pentru a-şi rezolva problemele privind cariera profesională, fiecare persoană aflată în şomaj de lungă durată trebuie să-şi (re)cunoască interesele şi aptitudinile profesionale.

2. Pentru a reuşi să se reintegreze pe piaţa muncii, fiecare şomer de lungă durată are nevoie să fie motivat psihologic.

3. Pentru a acţiona în planul carierei profesionale, fiecare şomer de lungă durată are nevoie de un consilier care să-l asculte, să-l înţeleagă şi să-l orienteze.

4. Problema şomajului de lungă durată acţionează nu doar în plan profesional, ci generează şi probleme psiho-motivaţionale, familiale şi sociale.

5. Problema şomajului de lungă durată tinde să devină o obişnuinţă pentru cei afectaţi şi, pentru a depăşi această situaţie, aceşti şomeri de lungă durată au nevoie de informare, cunoaştere şi instruire pentru reangajare.

4. Elemente metodologice

4.1. Grupul ţintă analizat în această cercetare îl constituie o populaţie omogenă de persoane aflate în şomaj de mai mult de 12 luni consecutiv în evidenţa AJOFP Buzău. Grupul ţintă are, la luna martie 2000, un număr de 2845 persoane, din care 1460 femei.

4.2. Instrumentele de lucru pe care le-am folosit la realizarea acestei lucrări sunt focus grupul, chestionarul şi sursele statistice.

4.3. Eşantionarea

Pentru aplicarea chestionarului a fost ales un eşantion de 96 de persoane din grupul ţintă. Metoda de eşantionare folosită este eşantionarea simplă aleatoare, în care indivizii ce formează eşantionul sunt aleşi în mod uniform şi cu o probabilitate practic identică pentru fiecare. Pasul eşantionului este dat de formula grup ţintă/eşantion şi este egal cu 30. Prin tragere la sorţi numărul de început al eşantionării este 7.

Pentru focus grup am ales 8 persoane, 4 şomeri şi 4 şomeri de lungă durată, şi am încercat să ajung, prin compararea celor două situaţii (cea de şomaj şi cea de şomaj de lungă durată) la identificarea caracteristicilor diferite şi identice ale celor două situaţii, pentru a determina măsurile specifice care se pot dezvolta pentru “tratarea” şomajului de lungă durată.

4.4. Verificarea şi aplicarea instrumentelor de lucru

Chestionarul a fost aplicat în perioada 24.04 - 5.05.2000 celor 96 de subiecţi din eşantion. Nu au existat probleme în ceea ce priveşte refuzul de a răspunde la chestionar.

4.5. Culegerea datelor

Întâlnirea cu cei 8 participanţi la focus grup a avut loc în ziua de 14.04.2000, la sediul AJOFP Buzău. Au participat: 2 femei aflate în şomaj de lungă, una din mediul urban, cealaltă din mediul rural; 2 femei aflate în şomaj de puţin timp, din urban şi rural; 2 bărbaţi aflaţi în şomaj de lungă durată, din urban şi rural; 2 bărbaţi aflaţi de maxim 3 luni în şomaj, din rural şi urban. Cele 8 persoane au fost de acord să răspundă la următoarele întrebări:

1. Date personale (nume, prenume, domiciliu, vârstă, profesie, stare civilă)

2. Care este motivul pentru care vă aflaţi în şomaj?

3. Cum este văzută perioada de şomaj din perspectiva unei persoane active, dar neocupate o perioadă mai scurtă / mai lungă?

4. Cum aţi acţionat în perioada şomajului pentru a supravieţui?

5. Care sunt sentimentele care vă definesc acum?

6. Care sunt planurile pentru viitorul apropiat / viitorul depărtat?

7. Ce ajutor v-ar fi de folos pentru reangajare din partea AJOFP?

Întâlnirea a durat trei ore, timp în care fiecare participant a răspuns detaliat la fiecare întrebare, încercând să înveţe din răspunsurile celor dinainte. Fiecare întrebare s-a constituit într-o provocare pentru participanţi, în condiţiile în care problemele pe care le aveau necesitau răspunsuri şi soluţii urgente. Pentru şomerii de lungă durată întâlnirea a constituit un prilej de a reactiva dorinţa de a face ceva folositor.

Chestionarul, aplicat în 96 de exemplare, a reprezentat o sursă de informaţii şi de lămurire a situaţiei şomerilor de lungă durată. Toate cele 96 de chestionare au fost verificate şi datele obţinute au fost centralizate (vezi anexe).

5. Prelucrarea şi interpretarea datelor

Focus grupul s-a dovedit un element suportiv pentru ambele tipuri de şomeri participanţi la focus grup (de lungă şi de scurtă durată) dar, surprinzător, cei care au receptat mai profund informaţiile primite au fost şomerii aflaţi de mai puţin timp în şomaj.

Partea de început a discuţiei, în care fiecare s-a prezentat, a fost cea mai puţin dinamică şi cea mai dificilă pentru mine, ca moderator al discuţiilor, şi pentru ei, ca participanţi. Din fericire, finalul acestui focus grup i-a găsit pe participanţi într-o altă stare de spirit, discuţiile animându-i şi trezind în ei interes pentru discutarea şi rezolvarea situaţiei lor. Referitor la datele personale ale participanţilor, pot preciza că aceştia au vârste cuprinse între 29 şi 48 de ani, toţi sunt muncitori calificaţi, cu o vechime de minim 3 ani în activitate, toţi căsătoriţi.

Analizând motivele pentru care se află în şomaj, fiecare a spus, cu alte cuvinte, că restructurarea unităţilor economice de la care provin i-a adus în situaţia de şomaj. Subiectul a fost destul de aspru disputat, în sensul că au existat opinii care acuzau autoritatea statului pentru problemele existente la nivel micro şi macrosocial manifestate în ultima perioadă. Dar, dincolo de nemulţumirea faţă de implicarea negativă a statului în viaţa lor, cei prezenţi la discuţii au recunoscut sau au dat de înţeles că anumite evenimente şi fenomene ce se petrec pe piaţa forţei de muncă şi pe cea economică îi depăşesc şi i-au găsit nepregătiţi sau, mai bine zis, neinstruiţi. Aceasta rezultă din acomodarea lor anterioară la un sistem care nu te forţa să fii activ şi inventiv pe o piaţă a muncii rectilinie.

Am trecut apoi la un subiect de dispută între cele două subgrupuri prezente la focus grup: cum percep ei perioada de şomaj, inclusiv din punct de vedere cronologic. Şi s-a observat clar faptul că timpul petrecut în şomaj şi-a pus amprenta pe modul de gândire şi acţiune al celor implicaţi: persoanele aflate de cel puţin un an în şomaj au recunoscut, fără excepţie, că nu speră să găsească în viitorul apropiat un loc de muncă şi s-au arătat refractari la modul de a pune problema reangajării de către cei aflaţi de puţin timp în şomaj şi care sperau să poate face ceva rapid în privinţa ocupării lor.

În schimb, în momentul în care am încercat să aflu cum se descurcă românul ajuns şomer, mai activi din punct de vedere verbal s-au arătat a fi cei aflaţi de ceva mai mult timp în şomaj. Aceştia, pe lângă inventarul de dificultăţi pe care l-au prezentat, au dat un adevărat recital despre cum se poate supravieţui cu bani puţini în România. Probleme au avut doar atunci când au fost întrebaţi de ce se mulţumesc cu puţin: au stat, s-au gândit, au recunoscut că ar fi mai bine pentru ei să lupte pentru a se reangaja, dar în sinea lor tot la supravieţuire se gândeau şi atât. Din acest motiv nu mi-a fost prea greu să aflu cum se simt, ce simt în această perioadă grea din viaţa lor. Majoritatea celor prezenţi s-au arătat confuzi şi au afirmat că se simt neliniştiţi de viitor, abandonaţi şi chiar excluşi. Spunând aceste lucruri însă am observat că îşi conştientizează problema, realizează că o duc greu şi a apărut şi o urmă de preocupare pentru a depăşi această stare de amorţeală. Faptul că au putut să vorbească liber şi deschis cu alte persoane asemănătoare în probleme a reuşit să-i mişte puţin. Şi, în momentul în care au fost întrebaţi despre planurile de viitor şi modul cum AJOFP i-ar putea ajuta (întrebările au fost formulate în acelaşi timp, împreună) au devenit chiar încrezători în forţele lor proprii, au făcut schimb de idei şi s-au completat în răspunsuri. Ceea ce îşi dorea fiecare, la sfârşitul acestei discuţii, era un loc de muncă. Pentru fiecare însă drumul până la acel loc de muncă era diferit: o parte aveau nevoie de schimbarea meseriei, iar cealaltă parte de motivare şi îndrăzneală în a căuta un loc de muncă.

Acest focus grup a semănat, prin prisma rezultatelor obţinute, cu o şedinţă de consiliere de grup, diferenţa venind de la faptul că moderatorul discuţiei a intervenit doar pentru a focaliza dezbaterea subiectelor pe problema propusă, lăsând fiecare participant să-şi dezvolte liber subiectul şi nepermiţând intervenţii critice la adresa colegilor, ci doar completări.

Chestionarul. Aplicarea celor 96 de chestionare adresate şomerilor de lungă durată a condus la următoarele rezultate (precizez că întrebările 1, 5, 6, 7 au fost întrebări cu răspunsuri multiple, cei chestionaţi putând să aleagă mai multe variante de răspuns):

Deşi eşantionarea a fost aleatorie, respectarea pasului a făcut ca la sfârşitul aplicării chestionarului să avem în eşantion 51 de bărbaţi şi 45 de femei, ceea ce reprezintă procentual aproximativ cifrele înregistrate oficial în statistica AJOFP. Dintre aceştia, 25 persoane au vârste între 18 - 31 ani, 29 persoane între 32 - 45 ani şi 42 persoane sunt peste 45 ani.

Persoanele chestionate au în general o pregătire şcolară de nivel mediu, cei mai mulţi fiind absolvenţii de liceu şi şcoală profesională, existând însă şi absolvenţi ai şcolii generale de 8 clase. Dintre meseriile pe care le au cei chestionaţi pot aminti: strungar, contabil, preparator conserve, lăcătuş mecanic, electrician. Şi o ultimă informaţie obţinută de la rubrica referitoare la datele personale: dintre cei care au răspuns la chestionar, 85 sunt căsătoriţi şi 11 necăsătoriţi.

Prima întrebare a chestionarului, cea în care am încercat să aflu în ce direcţie acţionează cei chestionaţi, mi-a arătat clar că există două tipuri de persoane aflate în şomaj de lungă durată: sunt pe de o parte cei care au încercat şi încearcă să se angajeze, să găsească un loc de muncă şi pe care doar ghinionul sau structura nepotrivită a locurilor de muncă vacante îi împiedică să obţină statut de persoană ocupată, şi sunt pe de altă parte cei care au fost obişnuiţi să fie traşi de mânecă şi invitaţi să facă ceva, să aibă o activitate. Rezultatele obţinute la această întrebare îmi arată că cei mai mulţi caută un loc de muncă (eu îi suspectez însă pe câţiva că au răspuns astfel şi din jenă sau chiar din frică), urmează apoi ca pondere cei care aşteaptă să li se ofere un loc de muncă. Există şi răspunsuri în care mi se comunică înscrierea la un curs de calificare, faptul că vor să înceapă o afacere sau că merg să lucreze în agricultură. Sunt chiar şi persoane care au spus că nu fac nimic, aici existând cele mai multe probleme din perspectiva consilierii privind cariera (pentru rezultate în cifre vezi anexe).

În cazul întrebării 2 este interesant rezultatul obţinut: sunt mai mulţi cei care ar fi dispuşi să accepte un loc de muncă sub calificarea deţinută decât cei care nu sunt dispuşi să facă acest lucru. Dacă ţinem cont şi de răspunsurile primite la întrebarea 8, la care foarte mulţi au spus că doresc să-şi schimbe calificarea pentru a se putea angaja, ne dăm seama că interes pentru angajare există şi acest interes nu este determinat în mare măsură de calificarea pe care o au sau de dorinţa de a nu renunţa la această calificare în cazul în care nu sunt şanse mari de a găsi un loc de muncă vacant pe meseria avută.

Foarte interesante au fost şi răspunsurile primite la întrebarea 3, referitoare la situaţia financiară şi social-familială: majoritatea au apreciat că au situaţia financiară rea (41 persoane) şi foarte rea (38 persoane), însă majoritatea spun că relaţiile cu prietenii sunt bune (32 persoane) şi foarte bune (19 persoane). Deasemenea, pentru 40 persoane starea de sănătate este bună faţă de 31 persoane pentru care este rea. Iar în ce priveşte viaţa de familie, lucrurile sunt ceva mai echilibrate, pentru că 36 persoane apreciază viaţa de familie nici bună nici rea, însă ceva mai mulţi nu au probleme familiale (18 persoane, respectiv 27 persoane apreciază viaţa lor de familie foarte bună, respectiv bună).

La întrebarea 4 răspunsurile primite se încadrează în normal şi sunt influenţate de obişnuinţa generată de perioada mare petrecută în şomaj: 39 persoane afirmă că ştiu în ce meserie doresc să se angajeze, dar nu găsesc loc de muncă vacant, 21 dintre ei spun că nu ştiu în ce meserie sau domeniu de activitate să se angajeze şi 16 persoane spun că s-ar angaja în domeniul/meseria în care ar găsi loc de muncă. Doar 19 persoane spun că ştiu în ce meserie s-ar angaja, aceasta fiind chiar meseria de bază.

Întrebarea 5 încearcă să identifice piedicile pe care şomerii le au în a găsi un loc de muncă, şi, conform răspunsurilor primite, majoritatea (47 răspunsuri) dau vina pe neseriozitatea patronilor unde au încercat să se angajeze, dar destul de multe răspunsuri (31) indică faptul că şi calificarea şomerilor intervievaţi nu corespunde locurilor de muncă oferite. Mai puţin grave sunt piedicile ridicate la angajare de salariile mici oferite de firme şi de lipsa generală de locuri de muncă.

Întrebaţi ce au făcut pentru a găsi un loc de muncă (întrebarea 6), cei mai mulţi şomeri au afirmat că au apelat la rude şi prieteni (63 răspunsuri), alţii au contactat firmele care ofereau locuri de muncă sau au fost la interviuri/probe de lucru. Cele mai puţine răspunsuri au fost la căutarea unui loc de muncă prin anunţuri în presă şi prin trimiterea de CV către firmele ce au locuri de muncă vacante. Au fost şi 6 răspunsuri primite de la persoane care nu au căutat un loc de muncă.

La întrebarea 7, referitoare la ajutorul de care au nevoie şomerii din partea AJOFP pentru a se angaja, cele mai multe răspunsuri au vizat nevoia lor de a învăţa să se prezinte la un interviu (62 răspunsuri). Au mai fost interesaţi şi de testarea aptitudinilor şi intereselor (34 răspunsuri) şi de învăţarea pregătirii unui CV (15 răspunsuri).

Ultima întrebare închisă (întrebarea 9) a fost menită să reflecte starea psihică din ultima lună a celor chestionaţi. Iată rezultatele obţinute: majoritatea se arată a nu fi plictisiţi (42 persoane), ci doar oarecum plictisiţi (38 persoane), nu au motive să fie veseli (48 persoane), mulţi se simt dezorientaţi (44 persoane) sau oarecum dezorientaţi (30 persoane), nu sunt optimişti, sunt destul de disperaţi, nu se consideră foarte activi, sunt suficient de pesimişti, puţin încrezători sau deloc, nu se simt însă singuri (62 persoane) dar nici norocoşi (42 persoane).

Ultima întrebare, a zecea, singura întrebare deschisă, în care cei intervievaţi puteau adresa câteva cuvinte celor din AJOFP, nu a primit din păcate nici măcar un răspuns, din cauza emoţiilor, lipsei de idei şi a lipsei de iniţiativă ce îi caracterizează pe aceşti şomeri.
 
 

6. Concluzii şi recomandări

Cercetarea prezentată aici constituie, fără îndoială, o încercare necesară şi binevenită de a descoperi, pe cât posibil, starea actuală de spirit şi de cunoaştere existentă la nivelul persoanelor neocupate de mai multă vreme. Am încercat să combinăm intuiţia cu experienţa şi practica pentru a putea răspunde unor întrebări şi unor cerinţe venite din partea clienţilor instituţiei şi din partea instituţiei chiar, în condiţiile în care dinamica socială şi economică impun schimbare, adaptare şi cunoaştere. Fără astfel de intervenţii de punere la “microscop” a tendinţelor şi nevoilor existente pe o piaţă de muncă locală nu se poate merge mai departe cu o activitate eficientă. Şi din această perspectivă îmi permit să schiţez câteva concluzii şi chiar soluţii ce vizează instituţia noastră în ansamblu şi consilierea privind cariera în particular.

Dacă revedem ipotezele cu care am pornit la drum, vom vedea că, în mare măsură, ele au fost confirmate de cercetarea practică. Deşi fiecare ipoteză de lucru reprezintă o problemă generală şi generată de şomajul de excludere aşa cum este el văzut de specialişti, am dorit să avem certitudinea că aceste probleme sunt reale, sunt percepute ca probleme de către şomerii de lungă durată şi este nevoie de acţiune concertată pentru depăşirea lor.

În prima ipoteză afirmam că, dacă sunt cunoscute interesele şi aptitudinile profesionale, şomerii pot rezolva problemele legate de carieră pe care le au. Şi s-a observat din răspunsurile primite la întrebări că puţini sunt aceia care ştiu în ce meserie ar dori să lucreze, foarte mulţi doresc să-şi schimbe meseria pentru a se putea angaja, deci este nevoie de orientare profesională, de discutarea şi înţelegerea situaţiei actuale economice şi de nevoia adaptării profesionale la aceste schimbări ce intervin permanent în viaţa lor.

În a doua ipoteză lansam ideea că este nevoie de motivare psihologică pentru ca şomerii să reuşească să se integreze profesional, şi se pare că acest lucru este perceput chiar şi de şomeri (a reieşit şi din discuţiile avute la focus grup), existând destul de multe persoane în şomaj de excludere care se consideră pesimiste sau disperate. Această motivare pentru integrare profesională poate fi generată de o bună informare şi de un program susţinut de întâlniri cu cei care într-adevăr doresc să facă ceva pentru propria viaţă, pentru propria carieră.

În cea de a treia ipoteză arătam şi cine ar putea fi cel care să facă legătura psihologică între şomer ca exclus şi piaţa muncii ca rezultantă a orientării şi consilierii profesionale. Această persoană este consilierul care, pentru şomer, poate oferi informaţii şi poate realiza în echipă cu acesta un plan de carieră. La cât de singuri şi dezorientaţi se simt mulţi dintre şomerii chestionaţi (şi care au vrut să recunoască acest lucru...) este clar nevoie de o persoană pregătită să facă faţă cererii de “afecţiune profesională” emanată de şomerii de lungă durată în special.

Pentru a patra ipoteză de lucru răspunsurile le-am primit în special de la întrebarea 3 şi se pare că este adevărat că lipsa unui loc de muncă produce o reacţie în lanţ cu implicaţii familiale, sociale, relaţionale şi de sănătate. Multora dintre cei chestionaţi le-a fost ruşine să recunoască acest lucru, şi este partea cea mai sensibilă şi mai personală a celor aflaţi în situaţie de excludere profesională.

În ce priveşte nevoia de instruire şi informare a celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, lucrurile sunt clare: fără informaţie şi cunoaştere este greu să te mişti pe piaţa muncii şi chiar şi atunci când ai informaţie şi cunoaştere ajutorul unui specialist devenit prieten (sau invers) poate fi hotărâtor în alegerea drumului ideal în carieră.

Lucrarea de faţă a vrut să mai dovedească un lucru: identificarea şi rezolvarea problemelor ce afectează şomerii în general se pot face şi trebuie să se facă studiind, analizând şi înţelegând părţile implicate în interacţiuni pe piaţa muncii. Fără a consulta clienţii, profesioniştii oricăror instituţii nu vor putea decât să presupună că fac ceea ce trebuie. Pentru ca informarea şi consilierea privind cariera să aibă şanse de succes în identificare şi dezvoltare trebuie să înceapă cu începutul: analiza propriului câmp de acţiune. Ceea ce am realizat noi aici a fost să răspundem la întrebări fireşti pentru informarea şi consilierea privind cariera: pentru cine, de ce, cum, cât. După ce am răspuns la aceste întrebări, ştim şi răspunsul la întrebarea: cine?. Informarea, orientarea şi consilierea privind cariera reprezintă clar o prioritate în susţinerea şomerilor şi combaterea şomajului.

ANEXA 1

Agenţia Judeţeană pentru Ocupare COD ITMLC2000

şi Formare Profesională Buzău

SEX	M			F
ANI	18-31	32-45	>45	18-31	32-45	>45
	16	11	24	9	18	18

CASATORITI: 85

NECASATORITI: 11

1. În care din următoarele situaţii vă aflaţi acum:

• mă retrag la sat pentru a lucra în agricultură 11
• caut un loc de muncă 61
• vreau să încep o afacere 12
• aştept să mi se ofere o slujbă 47
• fac / voi face un curs de calificare 29
• nu fac nimic 13
• altceva, ce anume?..............................................0

• da 52
• nu 37
• nu ştiu, nu m-am gândit 7

4. Ştiţi exact în ce meserie/domeniu de activitate aţi dori să vă angajaţi?

• da, în care?........................ 19
• nu, nu m-am hotărât 21
• nu, este în funcţie de ce mi se oferă 16
• da, dar nu găsesc locuri de muncă vacante 39
• altceva ...................................... 1

• salariul mic oferit de firme 25
• calificarea mea nepotrivită pentru ce se oferă 31
• lipsa generală de locuri de muncă vacante 16
• neseriozitatea patronilor 47
• altceva, ce anume?........................................ 6

• am apelat la rude / prieteni 63
• am contactat firme / instituţii ce ofereau locuri de muncă 38
• am solicitat angajarea prin anunţuri în presă 7
• am trimis Curriculum Vitae la firme 18
• am participat la interviuri 23
• nimic, nu am căutat 6
• altceva, ce anume?.......................................... 1

• pregătirea unui Curriculum Vitae 15
• testarea aptitudinilor şi intereselor profesionale 34
• a învăţa să mă prezint la un interviu 62
• altceva, ce anume?........................................ 17

• da 58
• nu 31
• nu m-am gândit 7

10. Doriţi să faceţi vreo sugestie AJOFP?

.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulţumim!
 

Agenţia Judeţeană pentru Ocupare COD ITMLC2000

şi Formare Profesională Buzău
 
 

 
 
 
 
 
 

SEX	M			F
ANI	18-31	32-45	>45	18-31	32-45	>45
URBAN
RURAL

STUDII:............................ MESERIA:............................ VECHIME:.............ANI

DATA INTR~RII ÎN ŞOMAJ:............................ C / N / D / V

1. În care din următoarele situaţii vă aflaţi acum:

• mă retrag la sat pentru a lucra în agricultură
• caut un loc de muncă
• vreau să încep o afacere
• aştept să mi se ofere o slujbă
• fac / voi face un curs de calificare
• nu fac nimic
• altceva, ce anume?..............................................

• da
• nu
• nu ştiu, nu m-am gândit

4. Ştiţi exact în ce meserie/domeniu de activitate aţi dori să vă angajaţi?

• da, în care?........................
• nu, nu m-am hotărât
• nu, este în funcţie de ce mi se oferă
• da, dar nu găsesc locuri de muncă vacante
• altceva ......................................

• salariul mic oferit de firme
• calificarea mea nepotrivită pentru ce se oferă
• lipsa generală de locuri de muncă vacante
• neseriozitatea patronilor
• altceva, ce anume?........................................

• am apelat la rude / prieteni
• am contactat firme / instituţii ce ofereau locuri de muncă
• am solicitat angajarea prin anunţuri în presă
• am trimis Curriculum Vitae la firme
• am participat la interviuri
• nimic, nu am căutat
• altceva, ce anume?..........................................

• pregătirea unui Curriculum Vitae
• testarea aptitudinilor şi intereselor profesionale
• a învăţa să mă prezint la un interviu
• altceva, ce anume?........................................

• da
• nu
• nu m-am gândit

10. Doriţi să faceţi vreo sugestie AJOFP?

.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Vă mulţumim!

BIBLIOGRAFIE
 
 

1. Miftode, Vasile - “Metodoloia sociologică”, 1995, Galaţţi, Editura Porto - Franco

2. Rotariu, Traian - “Ancheta sociologică şi sondajul Iluţţ, Petre de opinie”, 1997, Iaşi, Editura Polirom

3. *** - “Revista de pedagogie”, 1997, nr.1-12, Bucureşti

4. Maniac, Eugen - “Manualul lucrătorului din

Popa , Cristina AJOFP”, 1999, Negreşti Oaş,

Tociu, Ionel Editura Lamura

5. Vlăsceanu, Lazăr - “Dicţionar de sociologie”, 1993, Zamffir, Cătălin Bucureşti, Editura Babel